Primăvara în muzică

Miercuri 14 aprilie, Clubul Melomanilor a prilejuit audiţii ale celor mai frumoase compoziţii muzicale inspirate de anotimpul primaverii.
În program au fost :

• Primavara din seria Anotimpurile la Buenos Aires de Astor Piazzola (1921-1992). Înregistrare cu Romanian Piano Trio (Alex.Tomescu, H. Mihail, R. Suma).
• Primavara – concertul pentru vioară şi orchestră de Antonio Vivaldi (1678-1741)- concert barock; muzicienii purtau costume şi peruci de epocă.
• Sonata primaverii de Ludwig van Beethoven (1770-1827). Înregistrare cu Liviu Prunaru la vioară şi Dana Protopopescu la pian.
• Din ciclul pentru pian intitulat “Anotimpurile”, op. 37bis, compus de P.I. Ceaikovski (1840-1893), au fost ascultate: Martie – Cantecul ciocârliei, Aprilie - Ghiocel, Mai - Nopţile de mai.
• Liedul “Noapte de primavară” din ciclul “Liederkreis” op. 39 de R. Schumann (1810-1849), solist baritonul Dietrich Fischer-Diskau, la pian Günther Weissenborn.
• Primavara – piesă elegiacă pentru orchestră, op.34, de Edvard Grieg (1843-1907).
• Ultima primavară (Varen), cântec pentru voce şi orchestră , tot de Grieg .
• Ciocarlia care se înalţă – romanţă pentru vioară şi orchestră de Ralph Vaughan Williams (1872-1958); înregistrare cu Janine Jansen la vioară şi acompaniat de Orchestra BBC.

Doamna profesoară Maria Barbărasă a facut selecţia pieselor cu multă atenţie. Unele din ele sunt în colecţia bibliotecii dar au fost preluate înregistrări şi de pe Internet (youtube) Pentru că timpul este totdeauna prea scurt, au fost doar amintite creaţiile dedicate primăverii compuse de W.A. Mozart, J.Haydn, F. Mendelssohn, J.Strauss, C. Orff, A. Glazunov, I. Stravinski, D. Milhaud , A. Copland, C. Sinding, M. Jora, T. Popovici, Th. Rogalski.

„Cele şapte cuvinte ale Mântuitorului pe cruce"

Miercuri, 31 martie, Clubul melomanilor l-a aniversat pe Joseph Haydn. Fiind Sǎptǎmâna mare, înaine de Paşti, a fost prezentatǎ lucrarea muzicalǎ „Cele şapte cuvinte ale Mântuitorului
pe cruce" .

Cele şapte meditaţii muzicale pornind de la ultimele cuvinte ale lui Iisus au fost scrise pentru orchestră în 1785, fiind comandate pentru slujba din Vinerea mare, de la biserica din grota Santa Cueva de lângă Cádiz (Spania).
Iniţial, lucrarea a fost conceputǎ pentru orchestra mare (cvintetul obişnuit de coarde, douǎ flaute, douǎ oboaie, doi fagoţi, patru corni, douǎ trompete şi timpani. Dintr-o scrisoare adresatǎ de compozitor editorului vienez Franz Artaria în anul 1787, se deduce faptul cǎ ulterior el a transpus muzica acestei lucrǎri pentru cvartet de coarde (concepţie cameralǎ sub care, de fapt, compoziţia a circulat mai mult). Mai târziu a dat la ivealǎ o versiune vocal simfonicǎ, aşa cum îi dicta nevoia de a transmite direct, prin voce omeneascǎ, cele şapte cuvinte, de fapt, propoziţii, pe care Iisus le-a rostit pe cruce.

Cuprinsul lucrarii:

Introducere
Sonata I : "Tatǎ, iartǎ-i , cǎci nu ştiu ce fac !"
Sonata II : "Astǎzi vei fi cu Mine în rai "
Sonata III : "Femeie, iatǎ fiul tau ! "
Sonata IV : "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai pǎrǎsit ?"
Sonata V : "Mi-e sete !"
Sonata VI : "S-a sfârşit !"
Sonata VII : "Tata, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul !"
Cutremurul
Publicul a urmǎrit varianta pentru orchestrǎ mare (cvintetul obişnuit de coarde, douǎ flaute, douǎ oboaie, doi fagoţi, patru corni, douǎ trompete şi timpani ).
A interpretat : Orchestra " Le Concert des Nations " dirijor : JORDI SAVALL ; înregistrare din localitatea CADIZ, Spania.
Domna profesoarǎ Maria Barbǎrasǎ a facut o surtǎ prezentare a compozitorului insistând asupra lucrarii propuse spre audiţie. Pentru comparaţie, a fost ascultatǎ prima parte: Introducere şi în varianta cu douǎ orgi iar Sonata VII şi Cutremurul, şi în varianta oratorialǎ, cu solişti vocali, cor şi orchestrǎ.

Toţi cei prezenţi au apreciat prezentarea doamnei profesoare dar şi lucrarea propusǎ pentru audiţie.

Muzicǎ psalticǎ II

Joi, 18 martie, Clubul melomanilor, gǎzduit de Biblioteca Judeţeanǎ "Alexandru şi Aristia Aman", i-a avut invitaţi pe membrii grupului psaltic „Sfântul Dimitrie izvorâtorul de mir” al Catedralei Mitropolitane din Craiova. Grupul condus de Victor Şapcǎ a interpretat:

Catavasiile Floriilor, glas IV, variantă veche, anonimă

Iată Mirele, glas VIII, de Nectarie Protopsaltul

Canonul Paştilor, glas I, Ioan Popescu Pasărea

Stihirile Pastilor, glas V, Ioan Popescu Pasărea

Ziua Invierii, glas V, Ioan Popescu Pasărea

A prezentat dl. lector univ. Emanuel Cercel.

Prestaţia grupului a fost convingǎtoare, sensibilǎ şi artisticǎ.
Domnul Gheorghe Stǎnescu, compozitor, profesor şi director al Liceului de Artǎ "Marin Sorescu" din Craiova în perioadele 1963-1978 şi 1983-1986 , a apreciat pozitiv acest eveniment ;
"Astăzi am avut plăcerea să particip la întălnirea cu Grupul Psaltic "Sfântul Dumitru, izvorâtorul de mir", al Catedralei Mitropolitane din Craiova, care a susţinut un scurt program de muzică psaltică, în cadrul Clubului Melomanilor.
Se ştie că muzica psaltică ocupă un loc important în patrimoniul culturii româneşti .
Cele opt glasuri care stau la baza acestei muzici, îi oferă acesteia o varietate melodică deosebit de expresivă, menită să ne apropie cât mai mult de Dumnezeu .
Această muzică este cântată cel mai mult la strană, în timpul oficierii slujbelor religioase. Iniţiativa de a o face cunoscută în cadru organizat şi în afara bisericii, este salutară .
Cunoaştem că un număr mare de remarcabili compozitori români au scris muzica pentru liturghia ortodoxă . Amintesc în acest sens pe I. Vidu, G. Musicescu, Gh. Dima, Gh. Cucu. Mai puţin sunt cunoscuţi însă compozitori de muzică psaltică precum A. Pann , I. Zmeu , D. Suceveanu,I . Cucuzel, I. Popescu-Pasarea, care au lăsat posterităţii adevărate bijuterii ale acestui gen de muzică.
În programul audiat, a dominat creaţia lui I. Popescu-Pasarea, cel care are merite deosebite în simplificarea muzicii psaltice, eliberând-o de acea ornamentaţie melodică excesivă, apropiind-o de melosul românesc ."
Domnia sa a caracterizat grupul ca un tot unitar în care vocile se conjugǎ şi se armonizeazǎ. Conducǎtorul grupului a dirijat farǎ emfazǎ, îngrijit, reuşind sǎ compunǎ un evantai de expresie.
Unitatea lor sonorǎ a umplut de bucurie şi plǎcere, sufletele celor prezenţi.

CHOPIN 200

Potrivit deciziei Comitetului General al UNESCO din octombrie 2009, unul dintre evenimentele culturale principale ale acestui an este bicentenarul naşterii lui Frédéric Chopin, marele compozitor romantic.
În întreaga Europă, dar şi pe celelalte continente vor avea loc manifestări artistice de amploare, care urmăresc să redescopere spiritul unei muzici care, de fapt, nu a intrat niciodată în uitare.

Frédéric Chopin s-a născut la 1 martie 1810 în Polonia şi a murit la 17 octombrie 1849 la Paris.
Pentru marele compozitor polonez, pianul constituia – mai mult ca pentru oricare dintre romantici – mijlocul de exprimare cel mai important, şi creatia sa muzicală –exceptând doar o sonată de violoncel, un Trio pentru pian, vioară şi violoncel şi câteva lieduri, precum şi două Concerte pentru pian şi orchestră – cuprinde exclusiv lucrări pentru pian solo. Ele reprezintă un univers de simţire de o impresionantă bogăţie şi varietate, asigurând autorului lor un loc de frunte în istoria muzicii universale.

Miercuri 3 martie, Clubul melomanilor, la Biblioteca Judeteana Alexandru şi Aristia Aman, a avut parte de o minunatǎ seara Chopin.
Au fost invitate doua eleve de clasa aVI-a, ale doamnei profesoare Daniela Balaci, de la Liceul de Arta „Marin Sorescu” din Craiova. Ele au interpretat :
Poloneza op. 71 nr. 3 - la pian, Andreea Schiopu şi Fantezie Impromptu op. 66 - la pian, Ruxandra Luţan .

Programul a continuat cu audierea altor lucrǎri din creaţia compozitorului, înregistrate pe CD-uri sau DVD-uri, aflate în colecţiile bibliotecii:
Nocturna în re bemol major, op. 27/2 şi Vals în la major, op.34/1 interpretate de Dinu Lipatti.
Mazurci op. 30, nr. 1,2, 3 şi 4 interpretate de Arthur Rubinstein.
Concertul pentru pian nr. 1,partea a III-a, Rondo – la pian Yundi Li.
Tot în interpretarea lui am urmarit Nocturna în mi bemol major, op. 9, nr 2 şi Scherzo nr. 2 .

Doamna profesoarǎ Maria Barbǎrasǎ a prezentat o serie de informaţii inedite despre compozitor, despre aniversarea a 200 de ani de la naşterea lui;

La Varşovia, - timp de o saptǎmânǎ (22 februarie-1 martie) 250 de muzicieni, printre care multe nume de prestigiu, s-au aflat pe scenǎ pentru a interpreta, compoziţiile lui Frédérick Chopin.
S-a redeschis muzeul Frédéric Chopin, a fost inaugurată o alee cu bǎnci pe care poţi asculta Chopin apăsând o clapă, au fost lansate jocuri video „Eternal Sonata” , care îmbinǎ fantezia cu biografia realǎ a compozitorului.
Dar nu numai Polonia îl celebreazǎ pe Chopin. Circa 2000 de concerte şi manifestǎri îi sunt dedicate în lumea întreagǎ.
În cadrul ceremoniei desfǎşurate pe 26 ianuarie 2010 la Palatul Festivalurilor de la Cannes, înregistrǎrile pianistului Dinu Lipati au primit Premiul special MIDEM acordat cu prilejul „Anului Chopin”, la secţiunea Best Ever (cele mai bune înregistrări din toate timpurile). James Jolly, redactor şef al Revistei „Gramophone” şi membru al juriului, aprecia :
„Înregistrǎrile lui Lipatti sunt atât de fantastice, încât nu am avut cum sǎ nu le punem pe primul plan.... Cred că este pur şi simplu un cântat pianistic complet. Tehnic este impecabil, are simţul poeziei, al tristeţii, al miracolului. ... Chopin a scris aproape în exclusivitate lucrǎri pentru pian, ceea ce îl face sǎ fie compozitorul pianiştilor. În schimb Lipatti este într-un fel pianistul pianiştilor, cineva care a surprins esenţa muzicii. Ambii au fǎcut parte dintre acei puţini artişti care au arǎtat o extraordinarǎ mǎiestrie, muzicieni compleţi.”

Toate acestea au fost spuse în pauzele dintre audiţii.
La final, doamna pofesoarǎ a prezentat documentele aflate în mica expoziţie Chopin, din colecţiile bibliotecii.
Participanţii au primit pliante de prezentare şi lista titlurilor legate de numele lui Chopin, aflate în biblotecǎ.
În încheire, cei prezenţi au apreciat mult participarea celor douǎ eleve şi a doamnei profesoare Daniela Balaci, reprezentante ale unei şcoli vocaţionale de prestigiu - Liceul de Artǎ „Marin Sorescu” din Craiova.

Octavian Gorun

Miercuri, 17 februarie, Clubul Melomanilor l-a avut ca invitat pe Octavian Gorun, solist instrumentist al Filarmonicii “Oltenia” din Craiova
Octavian Gorun s-a născut la Craiova, în anul 1973 şi a absolvit, succesiv, Liceul de Muzică “George Enescu” (1991) şi Academia de Muzică din Bucureşti (secţia interpretare instrumentală - vioară, 1997).
De-a lungul timpului, a beneficiat de îndrumarea unor reputaţi pedagogi, precum: Şerban Lupu, Octavian Raţiu şi Gabriel Croitoru.
În perioada 2000 - 2001, a fost bursier şi, totodată, membru al Orchestrei de Tineret şi al Cvartetului de coarde din cadrul Fundaţiei “Sergiu Celibidache”.
De asemenea, a desfăşurat o bogată activitate artistică: în calitate de membru al Orchestrei “Philharmonia” din Bucureşti (1992 - 1993), al Orchestrei de Cameră Radio Bucureşti (1993 - 1996), al Ansamblului de muzică veche “Continuo” (1995 - 1996), al Orchestrei Teatrului Liric “Elena Teodorini” din Craiova (1997 - 1999), din 1997 - profesor de vioară la Liceul de Artă “Marin Sorescu”.
Din anul 1997, este membru al Orchestrei simfonice a Filarmonicii “Oltenia” (în prezent, deţine statutul de solist instrumentist), ansamblu cu care a întreprins numeroase turnee în străinătate: Italia, Germania, Elveţia, Spania, Franţa, Iran.
Ca solist, violonistul Octavian Gorun a susţinut numeroase recitaluri la Bucureşti, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu ş.a.; din anul 2005, alături de pianista Corina Stănescu, formează un redutabil duo concertistic, interpretând, de o manieră impresionantă, lucrări reprezentative din repertoriul muzicii de divertisment, de la creaţii ale celor mai importanţi compozitori preclasici, până la capodopere de gen ale epocii romantice, inclusiv opusuri de muzică de dans, din folclorul muzical internaţional, muzică de film şi melodii de café-concert.
Apreciata pianistă Corina Stănescu a studiat instrumentul cu taste mai întâi la Craiova, cu profesoara Mariana Ilie şi a absolvit, în anul 1983, Academia de Muzică din Bucureşti, specializarea pian, la clasa profesorului Constantin Ionescu-Vovu.
În perioada studenţiei, a realizat înregistrări la Radio Bucureşti, a susţinut recitaluri la Ambasada Ungară şi a participat la Festivalul Tinerelor Talente de la Râmnicu Vâlcea.
Împreună cu Orchestra simfonică a Filarmonicii „Oltenia“, a interpretat lucrări de referinţă din repertoriul naţional şi universal şi a participat la numeroase turnee concertistice ale Filarmonicii craiovene întreprinse în străinătate.
În prezent, desfăşoară o intensă activitate artistică şi didactică, fiind solist instrumentist al Filarmonicii „Oltenia“, maestru corepetitor la Teatrul Liric „Elena Teodorini“ şi profesor asociat (acompaniament - corepetiţie), în cadrul Departamentului de Muzică al Facultăţii de Litere - Universitatea din Craiova.

În prima parte a întâlnirii Octavian Gorun-vioarǎ şi Corina Stǎnescu-pian, au interpretat un scurt program muzical. Cele mai multe piese au fost sugerate de cei prezenţi în salǎ.

A. Vivaldi - partea a II-a din concertul pentru vioara " Iarna ", din seria " Anotimpurile ";
F. Kreisler -" Frumosul rozmarin "
-"Liebesleid "
J. Massenet - " Meditaţie "
C. Saint- Saens -" Lebada "
E. Elgar -" Salut d'amour "
J. Brahms - "Dans ungar nr. 6"
J. S. Bach -Adagio din Sonata I pentru vioara solo.

Apoi, Octavian Gorun, dupa o scurtǎ prezentare a carierei sale de pânǎ acum, a facut şi mǎrturisiri inedite privind experienţa sa în strǎinǎtate. Concluzia finalǎ a fost cǎ nivelul de educaţie şi culturǎ influenţeazǎ comportamentul şi modul de gândire ale oamenilor din toate nivelele sociale.

Liedurile lui Schubert: Winterreise

Miercuri, 3 februarie, Clubul Melomanilor a dat prilejul participanţilor la întâlnire, să asculte integral ciclul de lieduri "Winterreise"(Călătorie de iarnă). Primele cinci lieduri au fost în interpretarea lui Thomas Quastoff, bariton; la pian Daniel Barenboim. Înregistrarea a fost făcută în Marea Sală a Filarmonicii din Berlin, la 22 martie 2005. Următoarele, până la 24, cu reluarea celui intitulat "Der Linderbaum" (Teiul) au fost ascultate şi vizionate în interpretarea lui Ian Bostrige, tenor; la pian Julius Drake.

A fost amenajată o expoziţie cu documente de bibliotecă şi au fost împărţite pliante .

A prezentat doamna profesoară Maria Barbărasă.

Franz Schubert (1797-1828), muzician genial, deschizător de drumuri noi, ce au oferit vaste perspective în artă, a fost contemporan cu Beethoven, Weber, Goethe, Heine, dar nu a avut parte în timpul vieţii de o preţuire egală cu a lor. În lista creaţiilor lui Schubert apar aproape toate genurile ce s-au afirmat în vasta istorie a compoziţiei. Din cuprinsul ei se detaşează însă creaţia camerală, în centrul căreia liedul domină cu autoritate absolută.
Liedul este o compoziţie vocal- solistică, cu acompaniament de pian sau de orchestră. Cuvântul lied este de origine germană, având înţeles de cântec. Liedul îşi are provenienţa în cântecul popular, dar a căpătat o structură foarte evoluată şi variată ajungând să exprime sentimente din cele mai profunde, lirice sau dramatice. Reuşind să realizeze o cât mai perfectă legatură între text şi muzică, liedul a căpătat o răspândire universală, atrăgând pe cei mai mari poeţi, compozitori şi interpreţi, din epoca romantismului şi până în zilele noastre.
Schubert a scris peste 600 de lieduri pe cele mai inspirate versuri a peste 91 de poeţi (Goethe, Schiller, Heine... şi Wilhelm Müller).
El a luat poeziile şi cu forţa sa magică a ilustrat prin muzică starea sufletească exprimată de cuvinte, propulsând cele două elemente componente pe o treaptă superioară.
Grillparzer spunea despre Schubert: “Făcea ca poezia să sune şi muzica să vorbească”.
Printre liedurile lui Schubert există două cicluri Die schöne Műllerin (1823) şi Die Winterreise, compuse în 1827, cu un an înaintea morţii sale.
Cele două cicluri, compuse la distanţă de patru ani, par a oglindi simţămintele trăite de compozitor în etape diferite ale vieţii. Primul, Frumoasa morăriţă, e un strigăt al dragostei de viaţă, al doilea, Cǎlǎtorie de iarnă, exprimǎ durerea infinitǎ la despărţirea de ea. Comună le este tema, tema pribegiei, dar cât de diferit tratată în cele două suite ciclice. În timp ce seninul domină peste naraţiunea muzicală a primului ciclu, o sfâşietoare deprimare se aşterne peste tablourile muzicale din alcătuirea ultimului. Eroii sunt aceiaşi: pribeagul şi pârâul, o personificare superbă a tovărăşiei de drumeţie.
Ciclul de lieduri " Cǎlǎtorie de iarnǎ " cuprinde 24 de titluri. Textele aparţin poetului Wilhelm Müller , care marturiseşte :" Nu pot sǎ cânt din voce şi nici la pian, şi totuşi, când scriu versuri , cânt de fapt, în ambele ipostaze ."În ciclul Winterreise (Călătorie de iarnă) , râul, prietenul bun de altă dată , a îngheţat. Cursul lui vesel s-a oprit pe loc şi nu mai poate consola pribeagul copleşit de amărăciune, nu-i mai poate şterge lacrimile ca în trecut (Gefrorne Träme -Lacrimi îngheţate). Natura întreagă pare a fi încremenită în decorul cenuşiu al iernii (Erstarrung - Încremenire) în care mai străjuieşte silueta unui copac (Der Lindenbaum -Teiul)…
Drumeţia prin iarnă învăluită de şuieratul vântului, de întunecimi şi tristeţi, sfârşeşte cu liedul Der Leiermann (Flaşnetarul), o pagină poetic-muzicală de o rară inspiraţie.
“În muzica sa, dramatismul, intensitatea şi profunzimea emoţională se îmbină cu un admirabil echilibru sufletesc, iar diversitatea nuanţelor de simţire, cu o excepţională simplitate şi accesibilitate“.
V. Konen.

" Teiul" este poate cel mai popular lied al lui
Schubert , fiind considerat de mulţi melomani
cel mai melodios şi mai accesibil din tot ciclul.
Colo, lângă fântână, stă teiul visător,
Bătânul tei, sub care iluzii mă-mbătau.
În trunchiul lui crestat-am cuvinte dulci de dor,
Plăceri, dureri spre dânsul adesea m-ademeneau.
Şi-acum în noaptea adâncă eu m-am pornit pribeag
Nu vreau nimic în noapte să văd în preajma mea.
Dar freamătul de frunze îmi murmură cu drag:
„Prietene, în umbra-mi odihna vei afla!”
Un vânt de toamnă rece lovitu-m-a-n obraz,
Şi faţa mi-am întors-o la tei spre-a nu-l privi.
Departe sunt acuma, dar tot nu-mi dă răgaz
Un freamăt ce-mi şopteşte: „Sub el te-oi odihni!”

" Întreaga problematica a a poeziilor reitereazǎ liric povestea vieţii compozitorului , cu toatǎ încǎrcǎtura
sa de sentimente , cu acuta frustrare a solitudinii şi
cu capacitatea extraordinarǎ de a-şi pǎstra
seninatatea. Ce istoriseşte poetul în
" Cǎlǎtorie de iarnǎ ", dacǎ nu rǎtǎcirile afective
ale lui Schubert învins de prejudecǎţile materialiste
ale vremii şi îndepǎrtat astfel de fiinţa iubitǎ
( Therese Grob )? Şi în acest mod , frǎmântǎrile şi
luptele individuale ale compozitorului devin drame
cu caracter general-uman ." (Viorela Ciucur –
" Repere stilistice în evoluţia miniaturii vocale ")

Aniversarea lui Wolfgang Amadeus Mozart

Miercuri, 27 ianuarie, Clubul Melomanilor l-a aniversat pe W.A. Mozart. A fost pregatită o mică expoziţie de documente de bibliotecă ( DVD-uri, CD-uri si carti ). Participanţii au primit mici pliante cu date despre compozitor şi cu aprecieri critice.
A fost difuzat un film documentar : ”The Making of Amadeus” care cuprinde comentariile regizorului filmului Milos Forman, ale producatorului Saul Zaents, ale scenaristului Peter Shaffer, autorul piesei de teatru cu acelaşi titlu şi ale actorilor din rolurile principale. Multumim doamnei profesoare Aloisia Sorop, pentru traducerea textului din limba engleza, facuta ad-hoc pentru cei prezenti.

Filmul artistic Amadeus a fost difuzat pentru membrii clubului cu mai mult timp în urmă, tot la o aniversare Mozart. Vizionând acest documentar, toţi cei prezenţi au cerut sa revadă acest film .
Sambata, 30 ianuarie, ora 11, secţia audio-video a Bibliotecii Judeţene Alexandru şi Aristia Aman, va difuza în reluare filmul artistic Amadeus.

In Viena anilor 1781, compozitorul Curtii imperiale, Antonio Salieri (F. Murray Abraham) este orbit de invidie, dupa ce descopera harul muzical extraordinar al excentricului, impielitatului Mozart(Tom Hulce), pe care planuieste sa-l distruga prin toate mijloacele posibile.

Filmul a fost realizat în 1984, în timpul regimului comunist şi a fost nominalizat la 11 categorii ale premiilor Oscar, din care a castigat 8.
"Amadeus " rămâne un triumf cinematografic : o poveste extraordinară, o glorificare a muzicii sublime a lui Wolfgang Amadeus Mozart, între cele mai bune 100 de filme conform catalogului Institutului American de Cinematografie şi opt Academy Awards, câştigate în 1984 pentru : cel mai bun film ( produs de Saul Zaentz ), cel mai bun actor ( F. Murray Abraham-în rolul lui Salieri), cel mai bun regizor( Milos Forman ) şi cel mai bine adaptat scenariu ( Peter Shaffer ), dupa piesa sa de teatru.